” Deoarece mulţi au încercat să întocmească o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, preabunule Teofile, după ce, de la început, am urmărit toate cu de-amănuntul, să ţi le scriu cu bună rânduială, ca să te încredinţezi desăvârşit despre temenicia învăţăturilor ce ai primit.

În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, păzind fără prihană toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar n-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă şi amândoi erau bătrâni în zilele lor.

Dar pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre să tămâieze în templul Domnului. Iar în ceasul tămâierii toată mulţimea poporului se ruga afară. Atunci i s-a arătat lui Zaharia un înger al Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi când l-a văzut, Zaharia s-a înspăimântat şi l-a apucat frica. Dar îngerul a zis către el: nu te teme Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu pe care îl vei numi Ioan. Vei avea bucurie şi veselie şi se vor bucura mulţi de naşterea lui, căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt, chiar din pântecele mamei sale. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. El va merge înaintea Domnului cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să întocmească Domnului un popor bine pregătit.

Atunci a zis Zaharia către înger: după ce voi cunoaşte aceasta?, pentru că eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în vârstă. Iar îngerul, răspunzând, i-a zis: eu sunt Gavriil, care stau înaintea lui Dumnezeu şi sunt trimis să vorbesc cu tine, aducându-ţi această veste bună. Dar iată, vei fi mut, neputând să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.

Iar poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu. Dar când a ieşit afară, nu putea să le vorbească. Atunci ei au înţeles că el avusese o vedenie în templu, pentru că le făcea numai semne cu mâna şi rămăsese mut. După ce s-au împlinit zilele slujbei lui la templu, s-a dus la casa sa. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a rămas însărcinată şi s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele când a socotit să ridice dintre oameni înjosirea mea.

Şi când i s-au împlinit zilele ca să nască, a născut un fiu; şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu Elisabeta. Iar când a fost ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi voiau să-l numească Zaharia, după numele tatălui său. Dar, răspunzând, mama lui a zis: nicidecum!, ci se va numi Ioan. Iar ei au zis către ea: nu este nimeni între rudele tale, care să aibă acest nume. Şi au făcut semn tatălui său, cum ar vrea să-i fie numele. Atunci el, cerând o tăbliţă, a scris astfel: Ioan va fi numele lui. Şi s-au mirat toţi. Dar în clipa aceea i s-a deschis gura, şi limba i s-a dezlegat şi a îneput să vorbească, binecuvântând pe Dumnezeu. Atunci a cuprins frică mare pe toţi care locuiau împrejurul lor; iar în tot ţinutul, de prin munţii Iudeii, s-au vestit toate cuvintele acestea. Şi toţi câţi le-au auzit le-au pus în inima lor, zicând: oare, ce va fi pruncul acesta? Căci în adevăr mâna Domnului era cu el. Iar Zaharia, tatăl lui, plin fiind de Duhul Sfânt, a proorocit şi a zis: bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului său.

Iar tu, pruncule, vei fi chemat proorocul Celui preaînalt, căci vei merge înaintea feţei Domnului, ca să pregăteşti căile Sale.

Şi pruncul creştea şi se întărea cu duhul; şi a fost în pustie până în ziua când s-a arătat lui Israel.