Sfânta și Marea zi Marți – 26 aprilie 2016

sfanta_si_marea_marti_-_fecioarele_cele_intelepte

În Sfînta și Marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim şi Se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi mai multe pilde. Unele din ele sunt îndreptate către iudei. Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie şi în acelaşi timp spre a ne învăţa să fim cu toţii gata înainte de sfârşitul vieţii. Domnul a vorbit mult despre fecioare şi despre femei – şi fecioria are mult merit şi este într-adevăr mare – dar pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească şi de celelalte virtuţi şi mai cu seamă de milostenie, prin care se vădeşte strălucirea fecioriei, Domnul spune pilda aceasta. Pe cinci din ele le numeşte înţelepte, căci împreună cu fecioria au avut şi multul şi îmbelşugatul untdelemn al milosteniei. Pe celelalte cinci le numeşte nebune, căci deşi ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeaşi măsură şi milostenia. Deci sunt numite nebune, pentru că au săvârşit cea mai mare virtute, dar nu s-au îngrijit de cea mai mică, aşa că în nimic nu se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieţi, au adormit toate fecioarele, adică au murit. În adevăr, moartea se numeşte somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopţii; cele care aveau untdelemn din belşug au intrat cu mirele la deschiderea uşilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn din belşug, îl căutau după ce s-au sculat din somn. Cele înţelepte, deşi voiau, n-au putut să le dea untdelemn în clipa intrării, aşa că le-au răspuns, zicând: «Nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; duceţi-vă la cei ce vând, adică la săraci, şi cumpăraţi». Dar nu era uşor lucru, căci după moarte, asta nu mai este cu putinţă. Acelaşi lucru îl arăta învede¬rat şi Iisus în parabola despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr. Fecioarele nebune se apropie fără lumină şi bătând în uşă strigă aşa: «Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!». Iar Însuşi Domnul le dă acea hotărâre înfricoşătoare, zicându-le: «Duceţi-vă, nu vă cunosc pe voi! Căci cum veţi putea vedea pe Mire, dacă nu aveţi ca zestre milostenia».

Pentru aceasta deci au rânduit purtătorii de Dumnezeu Părinţi să se aşeze în această zi pilda celor zece fecioare, ca să ne îndemne să veghem necontenit şi să fim gata să ieşim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neştiută este ziua şi ceasul sfârşitului vieţii. Tot astfel prin istoria vieţii lui Iosif să trăim în curăţie, iar prin minunea uscării smochinului să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom săvârşi o singură virtute, cea mai mare chiar, şi nu ne vom griji de celelalte şi mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna veşnică, ci vom fi întorşi, ruşinaţi. Şi într-adevăr nu-i lucru mai lipsit de sfinţenie şi mai plin de ruşine decât ca fecioria să fie biruită de bani.

Sursa


Sfânta și Marea zi Luni – 25 aprilie 2016

sfanta_si_marea_zi_de_luni_-_smochinul_neroditor_3

În Sfânta şi Marea Luni se face pomenire de fericitul losif cel preafrumos şi de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.

De astăzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Înainte de altele, este luat ca preînchipuire a Domnului, Iosif cel preafrumos. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila. Invidiat de fraţii săi din pricina unor visuri, a fost ascuns mai întâi într-o groapă. Tatăl lui este înşelat de fiii lui printr-o haină muiată în sânge, spunându-i-se că a fost răpit şi a fost mâncat de fiare sălbatice. În urmă a fost vândut ismailiţilor cu treizeci de arginţi, iar aceştia la rândul lor îl vând lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului. Pentru că stăpâna lui s-a mâniat pe el din pricina curăţeniei tânărului, că n-a voit să săvârşească nelegiuirea, a fugit lăsând în mâna ei haina sa. Ea l-a vorbit de rău stăpânului său, aşa că Iosif a căpătat temniţă grea şi lanţuri. Apoi, în urma tălmăcirii unor visuri, a fost scos din închisoare, înfăţişat faraonului şi a fost pus domn peste tot Egiptul. Cu prilejul împărţirii grâului a fost cunoscut iarăşi de fraţii săi. Trăind într-un chip minunat toată viaţa lui, a murit în Egipt şi s-a arătat un om mare prin înţelepciune, pe lângă alte fapte bune ale sale.

sfanta_si_marea_luni_-_fericitul_losif_cel_preafrumos_2Iosif este preînchipuirea lui Hristos. Şi Hristos a fost invidiat de iudeii cei de acelaşi neam cu el, a fost vândut de ucenicul lui cu treizeci de arginţi, a fost închis într-o groapă întunecoasă, în mormânt. Sculându-se de acolo prin El Însuşi împărăţeşte peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere, conduce toată lumea şi ca un iubitor de oameni ne răscumpără prin darea hranei celei de Taină, dându-se pe El Însuşi pentru noi şi ne hrăneşte cu pâinea cerească, cu Trupul Lui cel purtător de viaţă.

Pentru această pricină facem astăzi pomenire preafrumosului Iosif.

În aceeaşi zi mai facem pomenire şi de smochinul cel care s-a uscat, pentru că dumnezeieştii evanghelişti Matei şi Marcu adaugă după întâmpinarea Domnului cu stâlpări în Ierusalim această minune. Marcu spune: «Iar a două zi ieşind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Şi văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă de va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Şi a zis Iisus smochinului: «Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac». Iar Matei spune: «Iar a doua zi, întorcându-Se în cetate a flămânzit. Şi văzând un smochin lângă cale, a venit la el şi n-a găsit nimic în el decât numai frunze. Şi i-a zis lui: «În veci să nu se mai facă rod în tine». Şi îndată s-a uscat smochinul».

Sinagoga iudeilor este un smochin, în care Mântuitorul n-a găsit rod potrivit, ci numai umbra legii; de aceea a luat şi legea de la ei şi i-a făcut cu totul netrebnici.

sfanta_si_marea_zi_de_luni_-_smochinul_neroditor_2_0Dar dacă cineva ar întreba: «Pentru ce oare un pom neînsufleţit s-a uscat prin blestem dacă n-a greşit cu nimic?». Unul ca acesta să afle că iudeii care-L vedeau pe Hristos că făcea tuturor totdeauna bine şi că n-a făcut nimănui nici cel mai mic rău, socoteau că are numai puterea de a face bine şi nicidecum puterea de a face rău. Dar Stăpânul, fiind iubitor de oameni, n-a vrut să arate asupra oamenilor că poate face rău. Ca să convingă deci poporul cel nerecunoscător că are putere îndestulătoare şi spre a pedepsi, ca un bun nu vrea să-Şi arate puterea Sa de a pedepsi vreun om, ci cu ceva care are o fire neînsufleţită şi nesimţitoare.

Mai este însă şi o pricină tainică a uscării smochinului ajunsă până la noi din bătrâni înţelepţi, după cum zice Isidor Pelusiotul. Pomul călcării poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui şi-au făcut acoperământ strămoşii noştri călcători de poruncă. Din pricină că n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca să nu mai facă rod, care este pricina păcatului. Iar că păcatul se aseamănă cu smochina este lucru destul de limpede: are dulceaţa plăcerii, lipiciunea păcatului, iar în urmă usturimea şi iuţimea conştiinţei.

Istoria smochinului a fost aşezată aici pentru a ne îndemna la umilinţă, după cum istoria lui Iosif a fost aşezată pentru a ne înfăţişa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găseşte în el odihnă, a doua zi, adică după viaţa aceasta de acum, îl usucă prin blestem şi-l trimite în focul veşnic. Smochinul uscat din Sfânta Evanghelie este ca un stâlp cu totul uscat, care îngrozeşte pe cei care nu fac rod potrivit de virtute.

Sursa articol


Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Pe 24 iunie, Biserica Ortodoxă prăznuieste Nasterea Sfântului Ioan Botezătorul. Fiul Elisabetei şi al preotului Zaharia este cunoscut ca „Înaintemergătorul Domnului”, pentru că a vestit venirea Mântuitorului. Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul proroc al Vechiului Testament şi, totodată, cel care face legătura cu Noul Testament.

În această zi, biserica mănăstirii Plumbuita din cartierul bucureştean Colentina şi-a serbat hramul. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Preasfinţia Sa a transmis binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, stareţului mănăstirii Plumbuita, soborului precum şi binefăcătorilor acestui aşezământ monahal. Din soborul slujitor au făcut parte preoţi şi diaconi, între care consilieri patriarhali şi stareţi de la mănăstiri din Capitală şi din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Previous Image
Next Image

Moaştele Sfântului Efrem cel Nou la hramul Mănăstirii Plumbuita

Credincioşi prezenţi la sărbătoarea mănăstirii bucureştene au putut să aducă cinstire moaştelor Sfântului Cuvios Mărturisitor Efrem cel Nou care au fost aduse spre închinare, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, de la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Acestea au fost aşezate într-un loc special amenajat în curtea interioară aşezământului monahal, alături de racla cu moaştele Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Sf. Mare Mucenic Pantelimon şi Sf. Ioan cel Nou de la Suceava din biserica mănăstirii.

În cuvântul de învăţătură de la finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei a vorbit despre importanţa Sfântului Ioan Botezătorul pentru istoria mântuirii şi pentru Biserică, arătând că modelul Sfântului Ioan este de-a dreptul strălucitor, el fiind cel mai mare proroc al Vechiului Legământ care a făcut legătura cu legea cea nouă a harului, cel care a pregătit calea Stăpânului.

Naşterea unui prunc este întotdeauna prilej de bucurie pentru familie, Biserică şi societate

Preasfinţia Sa evidenţiat şi învăţăturile duhovniceşti ale sărbătorii. Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Preasfinţitul Părinte Timotei a vorbit, printre altele, despre darul naşterii de prunci şi a condamnat păcatul avortului.

„Învăţăm mai întâi că rugăciunile noastre, chiar dacă ni se pare că nu sunt ascultate la un moment dat, îşi găsesc până la urmă ecou înaintea lui Dumnezeu şi împlinire atunci când noi le înălţăm cu toată inima. Sunt foarte mulţi oameni care doresc să aibă copii şi nu reuşesc întotdeauna, dar, la un moment dat, cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi cu ajutorul Sfântului Ioan Botezătorul şi al altor sfinţi, primesc acest dar al naşterii de prunci. Însă, ce putem să spunem de un păcat greu pentru care suntem vinovaţi noi, românii, mai ales în ultimii 25 de ani, şi anume păcatul uciderii multor prunci care nu s-au putut şi nu se pot bucura de viaţă şi de binecuvântarea lui Dumnezeu? Ce contrast între cei care doresc să aibă prunci şi alţii mulţi, parcă tot mai mulţi la număr, care nu vor să aibă copii? Să privim întotdeauna la această stăruinţă în rugăciune şi la această îndelungată răbdare, pe care au avut-o părinţii Sfântului Ioan Botezătorul, Zaharia şi Elisabeta, care nu au aşteptat un an sau doi, sau trei prin rugăciune sau prin tratament, poate au aşteptat cincizeci de ani ca să-l aibă pe acest prunc şi s-au bucurat şi l-au închinat Domnului. Iată, ce se întâmplă cu astfel de prunci pe care îi afierosim Domnului! Mai învăţăm că naşterea unui prunc este întotdeauna prilej de bucurie pentru familie, Biserică, chiar pentru o societate şi pentru o ţară, într-o vreme când atât de puţini părinţi mai au copii şi când tot mai puţini, din nefericire se îngrijesc de creşterea lor spirtuală”, a subliniat Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei Prahoveanul.

Curăţia şi dragostea Sfântului Ioan Botezătorul faţă de Mântuitorul Iisus Hristos nu pot fi egalate

Totodată, Preasfinţia Sa a vorbit despre preţuirea de care se bucură Sfântul Ioan Botezătorul în rândul credincioşilor, fiind ocrotitor al multor persoane şi lăcaşuri de cult.

„Numele lui atât de des întâlnit poate cel mai des, împreună cu numele de Maria, arată că prietenul Stăpânului a devenit şi ocrotitorul multor oameni, iar numeroase biserici şi mănăstiri, încă din primele veacuri, în cele mai cunoscute locuri ale lumii creştine, dar şi la noi, în ţară, arată că Sfântul Ioan este ocrotitorul nu doar al persoanelor, ci şi al multor biserici şi mănăstiri. Oamenii îl cinstesc pentru că el este prietenul Mirelui. Curăţia şi dragostea lui faţă de Mântuitorul Iisus Hristos nu pot fi egalate de aceea noi îl avem rugător, mijlocitor permanent îi ducem rugăciunile cu nădejdea că el le va duce înaintea Prietenului pe care L-a slujit, înaintea Mântuitorului Hristos, a mai spus Preasfinţia Sa.

Mănăstirea Plumbuita îl are de multe veacuri ocrotitor pe Sfântul Ioan Botezătorul

„Această mănăstire în care ne aflăm îl are de multe veacuri ocrotitor pe Sfântul Ioan Botezătorul. Poate numai datorită lui şi ocrotirii Preasfintei Treimi şi rugăciunilor Maicii Domnului, dar şi ale Sfântului Nicolae, care are o părticică din sfintele moaşte în acest loc, şi ale Sfântul Ioan cel nou de la Suceava mănăstirea aceasta a trecut prin multele greutăţi, prin nenumăratele încercări pe care le-a avut în cei aproape 500 de ani de existenţă. Şi cu ajutorul Sfântului Ioan Botezătorul şi al celorlalţi sfinţi amintiţi şi ale Sfântului ale cărui sfinte moaşte s-au adus astăzi aici, Sfântul Cuvios Mărturisitor Efrem cel Nou, mănăstirea aceasta va prinde din nou putere ca să fie o cetate de apărare a dreptei credinţe, un loc în care este cinstit Dumnezeu şi, de asemenea, cinstiţi cei apropiaţi Lui”.

Cu prilejul acestei sărbători au fost pregătite 500 de pachete pentru credincioşii prezenţi la sărbătoarea hramului .

În cadrul Sfintei Liturghii, tânărul diacon Daniel Ilinca a fost hirotonit preot pe seama paraclisului „Sfântul Ioan Rusul” a Spitalului Eftimie Diamandescu din Bălăceanaca, Protopopiatul Ilfov Sud.

– Sursa: http://basilica.ro/hramul-manastirii-plumbuita-107783.html#sthash.xtGScibp.dpuf

 


Prima parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul la Mănăstirea Plumbuita

La Mănăstirea Plumbuita, luni 23 februarie 2015, s-a oficiat în cadrul Pavecerniței Mari prima parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul. Slujba Canonului săvârșită de către Protosinghelul Justin Bulimar, Starețul mănăstirii, a început la ora 17:00. La finalul slujbei Părintele Stareț a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură despre post.

Canonul cel Mare este un canon de pocainta, adica un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcatuit din 9 cantari bogate, compuse la randul lor din stihiri scurte de pocainta, ritmate de invocatia „Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!”, cerere care aminteste de rugaciunea vamesului din prima duminica a perioadei Triodului.

Canonul Sfantului Andrei Criteanul se citeste pe fragmente in prima saptamana a Postului Sfintelor Pasti, in zilele de luni, marti, miercuri si joi, la Pavecernita; iar in intregime se citeste joi din saptamana a 5-a a Postului Sfintelor Pasti, la Pavecernita.


Pomenirea morților la Mănăstirea Plumbuita

Sfinţii Părinţi au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos. Moşii de iarnă marchează începutul sâmbetelor morţilor, în număr de şapte, care se vor încheia sugestiv cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor.

La Mănăstirea Plumbuita slujba a fost săvârșită de Protos. Justin, Starețul Mănăstirii împreună cu părinții slujitori din obște. La final Părintele Stareț a explicat însemnătatea slujbelor pentru cei adormiți și cum pot fi ajutați ei de rugaciunile celor rămași în viată.

Citeste mai departe


Întâmpinarea Domnului

Intampinarea Domnului este praznuita la 40 de zile de la Nasterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mantuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria si dreptul Iosif pentru implinirea Legii, care prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie afierosit lui Dumnezeu in a 40 a zi de la nastere. In acest moment se facea si curatirea mamei. In Templu sunt intampinati de dreptul Simeon si prorocita Ana. Potrivit Traditiei, dreptul Simeon a facut parte din traducatorii Pentateuhului din limba ebraica in greaca. In momentul in care a ajuns la textul “Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, a inlocuit termenul “fecioara” cu “femeie”. Pentru necredinta sa, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu o sa moara pana nu va vedea pe Mesia nascut din Fecioara (Luca 2, 25-26). Citeste mai departe


Vindecarea celor 10 leproși

img05Iar pe cand Iisus mergea spre Ierusalim si trecea prin mijlocul Samariei si al Galileii, intrand intr-un sat, l-au intampinat zece leprosi care stateau departe, si care au ridicat glasul si au zis: Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi! Si vazandu-i, El le-a zis: Duceti-va si va aratati preotilor. Dar, pe cand ei se duceau, s-au curatit. Iar unul dintre ei, vazand ca s-a vindecat, s-a intors cu glas mare slavind pe Dumnezeu. Si a cazut cu fata la pamant la picioarele lui Iisus, multumindu-I. Si acela era samarinean. Si raspunzand, Iisus a zis: Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt? Nu s-a gasit sa se intoarca sa dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, care este de alt neam? Si i-a zis: Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mantuit.

Citeste mai departe


Soborul Sf. Proroc Ioan Botezătorul

sf-ioan-botezatorul-dionisiu
Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul Domnului, cel care a pregătit calea și mulțimile pentru primirea lui Mesia, Iisus Hristos. Mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era “Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!”. Cei care renunțau la păcate erau botezați în Iordan. Botezul acesta are și o semnificație eshatologică, prevestind, așa cum însuși proorocul spunea, botezul cu “foc și Duh Sfânt”, pe care îl aducea Cel Care va veni după el, Hristos-Domnul. În predicile sale l-a criticat, în mod repetat, pe regele Irod Antipa pentru faptul că s-a căsătorit cu Irodiada, fosta soție a fratelui său vitreg, Filip. Aceasta i-a atras întemnițarea. La o petrecere cu mulți oaspeți, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în fața tatălui său vitreg, iar Irod Antipa i-a promis orice. La îndemnul mamei, fata a solicitat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Citeste mai departe